Din ‘96 o întrebare nu-mi dă pace:
„De ce să fie voluntari le place?”
Treabă multă, somn puțin,
Fără bani, e chiar un chin.
Totuși, ei par foarte fericiți,
De treabă deloc năuciți.
Ba chiar mereu au vrut ca eu să cresc,
Iar pentru asta vreau să le mulțumesc!
Am aflat uitându-mă-n amănunt,
Despicând faptele mărunt, mărunt
Și concentrându-mă pe lucruri mici
De ce, ca voluntar, să te implici:
Mereu, noua generație e diferită,
Însă fiecare este menită
Să dezvolte, să ajute, să inoveze,
Mult entuziasm să promoveze.
Așadar, ceea ce avem în comun
E că noi, voluntarii, dăm un vibe bun
Care adesea-i inspiră pe cei din jur.
Doar împreună suntem o forță, sigur
,,A fi voluntar înseamnă să trăiești,
Să te distrezi atunci când muncești.
Petrecând mereu până dimineață,
Se pot lega prietenii pe viață.
Ai satisfacția că mereu faci un bine
Când la proiecte multă lume vine.
Te poți dezvolta pe orice plan dorești,
Nu te ceartă nimeni dacă greșești.
Înveți constant, ajuți, ești ajutat,
Doar de idei te poți simți vinovat.
De reprezentare nu te saturi niciodată,
Treaba ce e de făcut e tot timpul variată.
Iată că am dedus câteva motive pentru care
Voluntariatul o idee rea chiar nu mai pare.
Și acum, la final de monolog mă voi prezenta:
„Sunt SiSC și scopul meu e de a reprezenta.
Am crescut de la-nceput cu al vostru ajutor,
Pentru asta vă sunt cu totul recunoscător.
Istoria noastră e scrisă în cele ce urmează,
Însă un singur lucru la noi primează:
Cât mi-ați dăruit mie să pot să cresc,
Înzecit înapoi vă dau cât mai trăiesc!”
,,